Unde mai evadăm zilele astea?
De știri, de gânduri, de task-uri și activități repetitive. Nu mă înțelegeți greșit, îmi place viața mea. Am muncit pentru fiecare lucru pe care îl am și de care n-am timp să mă bucur. De aici și nevoia pentru deconectare. Să pot aprecia mai bine ce am, ce trăiesc, fiecare moment pe pe care îl construiesc și fiecare șansă care îmi cade din cer. Să fiu mai zen.
Învățăm de când suntem mici că e bine să fii competitiv și o luăm ca pe o virtute, fără să știm că la 30 ne vom trezi hiperactivi, mereu pe fugă, rulând în multitasking. Dar, hei, articolul acesta trebuia să fie un minighid de weekend și uite-l cum se transformă într-o sesiune de terapie pentru care nu am plătit.
Cred că suntem destul de norocoși să trăim atât de aproape de natură, cu munții la o aruncătură de băț de scara blocului. Cred că aici se joacă șansa noastră de a ne construi o viață echilibrată, care să aibă sens – în primul rând pentru noi înșine, rămâne de văzut dacă și pentru restul lumii. Dar pentru asta trebuie să facem liniște.
Fără să alunec prea mult în sfera motivațională a clișeelor new age, vă propun un experiment: ieșiți weekendul viitor într-o drumeție. Serios. O drumeție lejeră, sau una provocatoare, în funcție de antrenamentul și echipamentul pe care le aveți. Aveți de unde alege, Sibiul are o mulțime de ghizi de turism care fac ture pedestre sau cu bicicleta, iar dacă vă încurcați în căutări pe Google, vin și cu recomandarea pe care v-am promis-o din titlu: Anii Drumeției.
Alegeți una dintre drumețiile cu picnic – ghidate. Luați cu voi un prieten, sau fiți rebeli și mergeți singuri. Veți avea cu cine să schimbați impresii – dacă veți dori. Pădurile arată mai bine ca niciodată în perioada asta, iar jocul lor verde – galben – roșu este în toi, trebuie să profitați.
Apoi scrieți-ne impresiile – a fost bine, rău, nicicum / v-ați întors mai zen sau nu – mă găsiți ușor pe net.
